Pizza - o scurtă istorie a celui mai îndrăgit fel de mâncare
Puține feluri de mâncare sunt atât de larg răspândite, îndrăgite și populare precum este pizza. Fie că servim o felie ca gustare rapidă, când suntem pe fugă, fie că o savurăm pe îndelete la prânz sau la cină, delicioasa pizza este cunoscută și apreciată pe întreg mapamondul.
Sunt și mai puține mâncărurile care sunt atât de puternic asociate cu un popor și a căror origine pare de necontestat. Când spunem Italia, inevitabil ne gândim la pizza, paste, prosecco și la acel “dolce far niente” caracteristic, care îi face pe italieni să guste viața “cu lingura mare”.
Cu toate acestea, există mai multe teorii cu privire la originea acestui renumit preparat culinar.
Ce este, de fapt, pizza?
Termenul “pizza” a fost consemnat pentru prima dată în secolul al X-lea într-un manuscris latin din orașul sud-italian Gaeta din Lazio, la granița cu Campania.
Pizza a fost definită de atunci ca o pâine plată, de regulă rotundă, acoperită cu sos de roșii și brânză, preparată la cuptor, pe care pot fi adăugate alte topping-uri opționale.
Originea acestui termen nu este însă foarte clară, existând mai multe teorii cu privire la proveniența acestuia.
Pinsa este un cuvânt latin, care înseamnă "a bate". Se crede că din acesta derivă termenul “pizza”, făcând referire la procesul de aplatizare a aluatului. De-a lungul timpului, sensul acestuia s-a modificat, astfel că, începând cu secolul al XIV-lea, a dobândit sensul de "pâine plată acoperită cu brânză".
Conform altei teorii, termenul “pizza” ar proveni din cuvântul grec pikte („cocă frământată”), care în latină a devenit picta și ulterior pitta.
Indiferent de originea termenului, un lucru este cert: pizza înseamnă astăzi savoare și un amalgam de arome îmbietoare care ne bucură simțurile.
Cum și unde a apărut pizza ?
Cu toate că pizza este considerată un aliment modern, asociat mai degrabă cu mediul urban, alimente similare cu aceasta au fost preparate încă din epoca neolitică.
De asemenea, în Antichitate, oamenii adăugau o multitudine de ingrediente pe pâine, pentru a o face mai aromată și gustoasă.
Soldații persani ai Imperiului Ahemenid au copt pâini plate cu brânză și curmale pe scuturile lor de luptă, iar grecii antici au adăugat pe pâine uleiuri, ierburi și brânză.
Așadar, pizza a fost prezentă sub diverse forme în alimentația mai multor popoare, încă din cele mai vechi timpuri.
Istoria pizzei moderne este însă strâns legată de orașul Napoli din Italia. Inițial, se pare că acest fel de mâncare era foarte răspândit în rândul celor săraci, fiind foarte ieftin de preparat, gustos și hrănitor. Fiind atât de populară cu precădere în rândul locuitorilor nevoiași, marginea pizzei era mai groasă decât centrul acesteia. Partea mai proeminentă a blatului le permitea oamenilor să țină mai bine felia și să mănânce mai ușor centrul, chiar dacă aveau mâinile murdare. La sfârșit, marginea pizzei era aruncată.
Aceasta practică de a nu consuma marginea pizzei a rămas până în zilele noastre în anumite zone. Cu toate acestea, noi rețete au apărut de-a lungul timpului, care încorporează brânză sau alte ingrediente gustoase și în marginea feliilor de pizza. Desigur, felul în care se consumă pizza rămâne la latitudinea fiecăruia, în funcție de preferințe.
Una dintre legendele care circulă despre pizza, o are în prim plan pe regina Margherita a Italiei, care într-o vizită în Napoli, alături de regele Umberto I, a încercat trei sortimente diferite special create cu ocazia acelei vizite. Regina a fost impresionată de un anume sortiment de pizza care conținea mozzarella, busuioc și roșii, cele trei ingrediente formând culorile steagului italian - roșu (roșie), verde (busuioc) și alb (mozzarella). Acesta a devenit preferatul reginei și îi poartă numele și în prezent.
Astfel, ceea ce astăzi numim Pizza Margherita, a luat naștere cu secole în urmă, devenind cea mai cunoscută variantă de pizza. Multe dintre sortimentele existente au la bază Margherita, la care se adaugă diverse topping-uri suplimentare.